Franele electromagnetice sunt cele care prin forta electromagnetica opresc sau doar incetinesc miscarea prin frecare (rezistenta mecanica). In prezent poarta aceasta denumire, dar in trecut denumirea originala a fost de “frane electro-mecanice”, datorita modalitatii de actionare. Inca de pe la jumatatea secolului al XX-lea, de cand aceasta modalitate de franare a devenit populara, in special la tramvaie si la trenuri, designul si varietatea de franare au crescut considerbil, sistemul de baza ramanand acelasi.

Aceeasi forta electromagnetica este folosita si de franele care utilizeaza curenti turbionari, diferenta o face faptul ca acestea utilizeaza forta magnetica direct, comparativ cu franele electromagnetice care depind de frecare.

Trenurile si tramvaiele utilizeaza franele electromagnetice, elementul de franare fiind apasat pe sina de forta magnetica spre deosebire de franarea mecanica unde elementul de franare este apasat mecanic.

In cazul locomotivelor, cuplul este transmis la o componenta de franare electromagnetica de catre o legatura mecanica.

Acelasi sistem de franare electromagnetica este aplicat si in industria de motoare electrice, dar si in aplicatii robotice si industriale.

In industria aeronautica este aplicat acelasi sistem de franare, mai ales in cazul evitarii uzurii anvelopelor la aterizare, acestea fiind rotite cu ajutorul unui generator combinat folosit ca motor pentru a reduce frecarea.

Un procent de 80% dintre toate sistemele de franare aplicate cu putere este reprezentat de franele electromagnetice cu o singura fata.

O sarcina este mentinuta sau oprita de puterea de franare in cazul in care accidental sau intentionat este deconectata alimentarea electrica. Acestea mai erau supranumite si frane de siguranta, fiind folosite in special in apropierea sau pe un motor electric.