Masajul este recomandat sportivilor în toate fazele activităţii lor: în antrenament şi în perioadele de tranziţie sau de repaus, în competiţii şi ca mijloc de tratament al leziunilor şi tulburărilor accidentale.
Metodica masajului variază într-o oarecare măsură în raport cu natura efortului. Astfel, la fotbalişti şi atleţi (alergători, săritori), se va acorda mai multă atenţie îngrijirii membrelor inferioare şi centurii pelviene, în timp ce la aruncători, tenismeni vor fi îngrijite mai mult membrele superioare şi centura scapulară.
Masajul de antrenament şi cel din perioadele de întrerupere a antrenamentului va fi un masaj general, viguros şi extins, executat de două, trei ori pe săptămână, la câteva ore după terminarea programului, sau în zilele fără program practic. Cu una sau chiar două zile înainte de competiţie, acest masaj va fi oprit.
Înaintea probelor atletice de concurs sau de performanţă se aplică un masaj pregătitor, care întregeşte încălzirea, sportivului. Durata încălziri fiind scurtată, vor fi folosite procedeele cele mai eficace şi vor fi masate numai acele grupe musculare,care vor fi angajate în efort; acest masaj se aplică şi peste costumul de sport. Pe teren se face de regulă un automasaj.
Masajul se foloseşte mai puţin în pauzele dintre probele care se repetă, fiind mai necesar între probele combinate.
La sfârşitul competiţiilor sportivii au nevoie de masaj care îi va ajuta să se relaxeze şi să-şi recapete forţele şi dorinţa de lucru.
Durata si pretul depind de zona masata.
Agricultura
